Everything is a Remix

Anunțuri

Ciupituri de libertate

deTeo

Ma indoiesc de faptul ca existenta celor care au trait inaintea noastra a fost cu mult diferita. De aia nici nu ma mint cu privire la posibilitatea ca in alta generatie mi-as fi gasit locul mult mai bine.

Fiecare generatie si-a dorit libertate. Din fericire, eu o am. Pe asta fizica, desi nu intru totul. Dar fata de parintii nostri cel putin, sunt mult mai liber. De bunici, nici nu incape indoiala.

Acum avem libertatea sa, dar problema e ca nu mai avem cand sa beneficiem de ea. Sau poate avem?!

Micile ciupituri de libertate de care vorbesc se refera la clipele pe care le ai tu cu tine, atunci cand nu mai mergi cu masina la munca, fiindca vrei sa citesti la metrou. Ba chiar as indrazni sa invoc liftul care ne ofera cateva zeci de secunde pe zi doar cu noi, in oglinda, fara sa ne deranjeze nimeni. Si sa nu uitam scrisul, poate cea mai frumoasa forma de libertate de care beneficiem, atat timp cat acest scris se apropie cat mai mult de ceea ce se poate numi arta.

Dincolo de existenta mea corporatista, dincolo de aceleasi cuvinte pe care le aud in fiecare zi si dincolo de oamenii care cred ca stiu ce nu stiu, exista cuvantul. Cuvantul e forma mea de libertate.

Si ceva din mine imi spune ca si la sfarsit va fi cuvantul.

Spirale naturale

Putem sa intelegem ce inseamna lucrul in echipa studiind manuale, participand la conferinte pe aceasta tema, participand la cursuri. Apoi aplicam cat putem din ceea ce am vazut si invatat spre folosinta noastra.

Eu insa m-am oprit la un model din lumea animalelor. Cred ca sunt multe exemple din aceasta zona si cred ca omul se inspira mult (sau ar trebui) din aceasta lume de multe ori neinteleasa. De pilda, la Polul Sud, acolo unde conditiile climatice sunt extrem de vitrege, mintea noastra nu poate concepe viata.

Si totusi, o comunitate de mici fiinte pot rezista tocmai datorita spiritului de echipa care este mai mult decat lucrul in echipa. Spiritul de echipa este o incredere absoluta in celalalt, sa-ti lasi viata in mainile celorlalti si ceilalti sa-ti incrediinteze viata la randul lor.

Da, pinguinii pot rezista acestor temperaturi asezandu-se intr-o formatie de spirala. Cei din margine intampina cele -90 de grade Celsius si apara restul comunitatii. Apoi se rotesc si altii le iau locul. Supravietuirea este garantata. Orice mic conflict in aceste conditii ar insemna vieti pierdute, orice neimplicare in acest dans al supravietuirii ar insemna vieti pierdute.

Vei spune ca in situatii limita  poate si omul s-ar putea comporta aidoma pinguinilor. Ar putea… daca ar face-o atunci s-ar numi acte de vitejie, sacrificii, leadership sau nu mai stiu cum. Nu am avea puterea sa spunem ca este normal sa-ti pui viata in mainile celorlalti si invers.

M-am intrebat de ce noi, oamenii, nu putem sa fim o comunitate de pinguini.

Cred ca este foarte greu, daca nu imposibil. Suntem atat de sofisticati, ierarhizati, personalizati, cu o multime de prejudecati, incat ar fi idealul pe care nici nu putem sa-l imaginam.

Surprinzator poate, exista oameni care se comporta aidoma pinguinilor, oameni care formeaza spirale si supravietuiesc. Se ajuta neconditionat, o fac extrem de natural, nu se considera eroi sau mai presus decat altii sau mai buni. Singura deosebire este ca ei nu se confrunta cu temperaturi extreme sau cu limitele vietii.

Spirala lor se apara de alti oameni.

Spirale dispersate de oameni care se apara de alte spirale de oameni. Ce pacat ca suntem asa, am putea fi o imensa spirala care sa formeze o imensitate de fericiri. Suna idealist ? Bineinteles ca da. Cel putin insa ne face sa ne oprim macar o secunda si sa ne uitam la celelalte spirale de langa noi de care ne aparam sau pe care am putea sa le unim.

Noul colaborator razletulSubsol, Liviu

multumim arkive.org

Emperor-penguin-chicks-huddling-together-during-snowstorm

Un profesor normal

”Da frate, despre asta e vorba”, zise Serioja dupa ce a vazut prezentarea de mai jos. Si da frate, in tara, ca profesor castigi putin. Cine isi asuma lucrul asta iese din discutie, deja e un profesor bun. Nu in sensul ca e plafonat, ci stie ce are de facut si poate face distinctia dintre salariu si munca efectiva, dintre functia creatoare pe care o are la indemana si ce mananca in pauza de masa.

Cei care se plang, nu fac decat sa ramana o simpla statistica in istoria victimelor. Marca impersonalului ”se” din ” se plang” indica acordul dat de titular pentru legatura dintre victime. Cazul este pierdut inainte chiar de ivirea zorilor. Cu accelerarea asta a timpului, ne putem astepta ca maine, poimaine Soarele sa intre in faza de stingere.

Cei care refuza status-quo-ul vor spune: ”ma doare-n cot! Sa pice cerul, eu inca am treaba de facut!” Iata cum se manifesta puterea asta de a alege:

 

P.S. ideile lui, ok sau nu, pot fi trecute cu vederea. bulversat am fost de pasiunea lui.